Echipa de seara
…nu mai tin minte de ce eram asa de obosita, tin minte insa ca ma trezeam pe la ore destul de tarzii pentru mine si dupa ce mancam ceva porneam spre La Scena.
Dar de fiecare data cand ajungeam acolo pe cine vedeam? Marian, Nana , Alina, Mihnea, Mihai…
Eu nu stiu cum a reusit Marian sa fie mereu in forma, mereu prezent, de dimineata pana seara si de seara pana dimineata!se vede ca a pus mult suflet si multa vointa in tot ceea ce a facut si nu pot decat sa il felicit si sa-mi doresc sa fie cat mai multi “Mariani” printre noi. Toti ati muncit, si bine ati facut pentru ca iata ce treaba buna a iesit.
Iata cum au stat lucruile pe scurt:
In prima zi am dat cu masina mica de slefuit si am ochit colturile( atat cat s-a putut pt ca am intrerupt lucrul din cauza zgomotelor care deranjau vecinii de mai jos). Masina imi fusese inmanata de predecesorii mei Alina si Mihnea.
Urmatoarea zi am inceput in acelasi stil dar am terminat glorios cu chituitul sipcilor. Apropos, Mihnea chituia si el cu un mic spaclu si chiar ma miram cum un omulet atat de mic poate face atat de mult! Era nemaipomenit sa-l vezi „la lucru”.
Pe de alta parte, Marian era expert,.... eu cu Nana ne uitam mirate si il tot intrebam cum putem ajunge si noi la o astfel de performanta. Nu stiu daca am reusit sa facem asa de bine dar noi am incercat, nu-i asa Nana? ;-) Bine de Serghei, el pur si simplu a luat spaclul in mana si n-a mai intrebat pe nimeni nimic, avantandu-se spre alte sipci care-si asteptau linistite randul. Chiar….imi amintesc cu placere de acea sambata cand ramasesem doar 5: Nana, Marian, Serghei, Mihai si eu. Se facuse tarziu si noi o luasem razna, incepusem sa glumim si iata asa am inteles cum o iau oamenii razna atunci cand presteaza munca fizica la ore tarzii din noapte!
In a 3 a zi am inceput sa lacuim podeaua ( as putea mentiona aici ca am facut mult sport care mi-a prins foarte bine) , eu atribuindu-mi atat rolul de mester faurar cat si de sarmana calfa. Vorba aceea: eu centrez –eu dau cu capul . A fost frumos ( stiu ca in acea duminica am pus muzica de tango- asa ca ,eu una cred ca s-a imprimat fiecare sunet acolo , atunci) am muncit dar am si fost pusi pe glume si traznai – cand vad ca multe doamne dau cu tocul aprig in podea parca se intampla ceva cu mine si ma gandesc automat la Nana, Marian - masina de slefuit, …..
Atmosfera de lucru a fost una de toata lauda, de aceea poate a trecut neobservata chiar si oboseala acumulata de-a lungul a catorva zile. Dar a meritat cu prisosinta!si nu-mi pare rau de absolut nimic, chiar as mai face-o inca o data.
A 4 a zi am ajuns acolo....desigur era tot seara... la La Scena si Marian deja mai daduse un strat de lac peste podea. Incredibil omul asta! Ce sa mai spun....
In acea zi l-am sarbatorit pe Augusto cu tort si ne-am mai relaxat putin pentru ca tot „greul” trecuse si acum asteptam rezultatul final. Cred ca a fost o sarbatorire mai aparte (fata de altele sarbatorite prin anumite petreceri) dar mai cred ca sarbatoritului i-a placut pentru ca era exact in locul pe care el il iubea tare mult si la care a muncit pe masura.
Augustin a fost unul dintre oamenii de baza al acestui proiect care a prins viata tocmai datorita unor astfel de OAMENI.
Pe de alta parte … Nana?…cum ai reusit sa rezisti atat de mult, sa te mai duci si la munca si apoi sa revii nu numai cu merinde ( scufita rosie!) dar si cu noi forte in “campul muncii” ?!? Despre Alina si Mihnea nici nu mai vorbesc ca iar incep… ….inca putin –inca putin- hai ca mai avem ceva- hai sa terminam- suntem obositi dar trebuie sa terminam….
Sper ca aceasta inaugurare sa fie prima dintr-o serie de multe alte surprize pt ca eu una cred ca Bucurestiul are nevoie de astfel de locuri si astfel de oameni! Cei care danseaza tango sper sa se simta bine aici in acest spatiu intim si extrem de placut ochiului. Cred ca cel mai important este sa te simti bine , sa te simti liber, sa fii TU !
Alina, Mihnea, Marian (inca ceva Marian: sa stii ca dansezi din ce in ce mai bine -sper sa iei in considerare afirmatia pt ca nu am de ce sa mint!), Nana, Augustin, Mihai, stiu ca voi ati fost oamenii de baza si ma bucur ca datorita voua proiectul a fost realizat cu succes ! daca mai sunt si alte persoane care au contribuit sa ma scuze ca nu i-am mentionat , asta pt ca nu m-am intalnit cu ei, sau poate am fost atat de obosita incat am uitat ( sper sa nu am alzheimer) dar pot sa spun ca le multumesc si lor pentru efortul depus de-a lungul acestor zile . Ma simt ca la Oscar, mai am sa multumesc familei si celor care m-au sustinut,nu-i asa? ...
…DAR nu m-as fi simtit eu bine daca nu le-as fi multumit acestor oameni care au facut tot posibilul ca noi ceilalti sa beneficiem de cele mai bune conditii pentru a dansa cu adevarat tango.
Mult success in continuare Alina !
-----------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------
acestea au fost primele mele impresii "la cald" care din pacate nu au apucat sa fie scoase la lumina decat acum :-) am recitit si am zambit numai amintindu-mi cate incercari am facut sa-l pun pe blog in conditiile in care nu aveam calculator + alte probleme care au intervenit pe parcurs. Dar iata in sfarsit am reusit sa-l postez si cred ca asta conteaza cel mai mult!