Lucrarile continua - a treia zi

Luni, 3 septembrie: a treia zi

In pauza de pranz am fugit de la birou sa-mi platesc niste facturi prin zona si am trecut pe la baietzi. In pod, cand am ajuns, masinile de rashchetat mergeau in continuare, era un praf gros de rumegush, care mi se lipea de limba cand vorbeam cu ei… incredibil! Baietii aveau parul grizonat de la praful acela, aratau taaare ciudat, parca jucau intr-o piesa de teatru si aveau roluri de moshnegi, iar Augustin mai avea si un plasture pe ochiul cu pricina!

Nu m-am putut abtine sa nu intru, m-am descaltzat, mi-am lasat pantofii in rumegushul de pe treptele de la intrare, si am luat-o descultza pe podeaua “cruda”. Era o placere sa ma dau pe lemnul fin. Momentul a fost scurt ca ei se grabeau sa termine cu masinile, sa le duca inapoi. Nu apucasera sa shlefuiasca insa. Nu mai zic de grund…

Seara, de la birou, m-am intors in pod. Alina era acolo demult si era si ea obosita si muncita.

Se grunduise. Podeaua era acum aspra… parca se ridicasera perii pe ea, dar avea un oarecare luciu de la grundul ud. Eram aproape de final; mai era un pic, un pic si era gata. Trebuia acum shlefuit.

Am mancat toti o felie de tort cu Augustin, Alina, Mihnea, Marian, Serghei, Oli si Razvan. Ne-am intors la treaba. De fiecare data cand intram pe podea ne descaltzam, sa nu lasam urme, pentru mine era si o mare placere sa simt lemnul sub talpi.

Masina mare de shlefuit fusese carata sus-jos din pod in “la rabia roja”, de la “In Pod” la propietari si inapoi. Era un mostru mare si greu, iti rupea spatele… am montat-o; nu reuseam sa ne prindem ce fire unde merg, a venit momentul cand era functionala. Au pornit motoarle, ne-am dat toti la o parte, Marian a inceput s-o basculeze incet, s-o echilibreze; in momentul in care a ajuns 100% pe podea au sarit si Marian si masina ca la rodeo. M-am speriat si eu, si ceilalti s-au dat in spate. Masina era de nestapanit. Ceva era in neregula cu ea. Inca din momentul in care i-am pus discul de metal mi s-a parut ca era ceva in neregula cu ea, ca discul de metal cu zimtzi nu parea ca se fixeaza cum trebuie. Era tarziu, si era clar ca nu o puteam folosi. Dezamagire… a doua zi masina trebuia dusa inapoi, a doua oara… tot nefolosita…. Am stabilit cu totii ca e mai bine sa renuntam la shlefuit, si sa dam direct cu lac. Marian insista sa shlefuim totusi, si ca are el o masina manuala de sflefuit. I-am zis sa-si ia gandul, ca daca face asta, o sa-o faca singur, si o sa-si rupa spatele in patru labe, pe o suprafatza de 150 metri patrati. Nu era multumit de loc, vroia sa faca totul ca la carte.

Am pus muzica, si au inceput sa dea cu lac. Prima mana de lac pe fundal de tango!
Razvan desfacea bidoanele si facea solutia finala. Nu erau decat doua trafalete mari, si unul mic pentru coltzuri. Mihnea dadea prin coltzuri si pe margini, Marian si Olivia secondata de Serghei erau la mare inaltime.

Au aparut si Claudia si Mihai, care cum a intrat a inceput sa faca de unul singur ochouri si boleouri in spatele lui Marian si Serghei care la randul lor faceau pasi in ritmul muzicii cu trafaletii pe podea. Am strigat la Mihai, sa se descaltze! Nimic! N-am avut cu cine sa ma intzeleg… era si el foarte inspirat de noua podea si nu ma mai auzea!

Cand erau pe la jumatatea salii cu lacuitul, Alina a inceput sa faca si ea cativa pashi, pe muzica, tzinandu-se de un stalp la intrare, incepuse o tanda de valsuri. Cu alte cuvinte trepada. La a doua melodie m-a luat si am inceput sa dansam descultze pe unde mai era inca grund, inca nu ma obisnuisem cu podeaua netezita, fara cuie iesite, inca aveam reflexul sa-mi feresc picioarle de denivelari, si mi-era teama sa pivotez… am inchis ochii si am alunecat in dans… incredibil… era o mare multumire suprafatza aceea.

Cand am coborat in parcare am descoperit ce alta isprava facusem: in marea graba si cu mintile imprastiate in mii de directii din cauza oboselii lasasem farurile aprinse la masina… io mai lipseam… in loc sa ajut, dadeam batai de cap in plus…! Am vorbit cu Oli sa-mi dea curent de la masina ei. Au coborat si Razvan cu Marian. Au impins masina peste o balta maaare plina de noroi, in mijlocul parcarii. A tras Oli langa mine. Am luat curent, masina a pornit, alarma era ok. Am rasuflat ushurata.

Baietii au coborat din nou monstrul de mashina de shlefuit s-o ducem a doua zi inapoi, din nou, nefolosita. Se mai incheiase o zi.