Marti, 11 septembrie,
Cand alergam masina, spre pod, am primit un mesaj de la Alina: ”In Pod este acum un alt loc! Podea de dans noua, cateva modificari de décor… Presarbatorim azi, iar oficial vineri. Diferenta …. E incredibila!”
Eram oarecum nedumerita, vazusem schimbarile de la un cap la altul…. Ce putea sa fie asa de diferit? Cand am ajuns, am intzeles. Avea dreptate, era altceva!
La fiecare pas eram atenta la podea, la cum se simtzea. A fost pentru prima data cand nu am mai avut grija cuielor si a denivelarilor de la imbinari si a shantzurilor dintre scanduri. Cred ca numai cine a facut un pivot pe imbinarea unor scanduri cu 1 centimetru diferentza de inaltime stie ce senzatie ai in stomac…
Miercuri, 12 septembrie,
A doua zi scriam un mail unei prietene tanguera plecata din tzara:
“Arata fain “In pod”, au pus gradene doar pe laterale, la intrare nu mai sunt, ci au pus masutze, cu scaunele si divane, si lampioane; e altceva, s-a dublat spatiu folosit, practic. si fara lumina aia de neon, e alta atmosfera! chiar mi-a placut!
……
Spre sfarsitul practicii, m-am tolanit cu picioarele in sus, cu mainile pe burta si am stat si m-am uitat cum danseaza/exerseaza lumea. Am avut un moment tare placut! Incepuse sa si ploua afara, muzica era faina.... ma uitam, ma tot uitam la podeaua aia, si nu-mi venea sa cred. “In Pod” chiar a devenit un loc de tango super fain!!! Am savurat.
……
Cand am ajuns si am intrat, primul impuls a fost sa ma descaltz .... !!! Si o intreb pe Alina:
- De ce vreau sa ma descaltz?!?!?
- Pai si io cand am intrat m-am descaltzat, si ma uitam dezorientata cum intra lumea incaltzata, mi-a raspuns ea razand.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu