Seara, inainte de lectie Marian era in pod, daca nu si-ar fi propus sa mai shlefuiasca, s-ar fi apucat in timpul lectiei sa dea cu lac. Era tare nemultzumit ca nu reusise sa foloseasca masina mare de shlefuit. Il vedem cum o coace, sa faca lucrurile asa cum isi dorea el, cum cauta solutii…. Pe de alta parte, era ultima zi cand puteam sa dam cu lac, ca sa aibe timp 72 de ore sa se usuce pana vineri cand ar fi trebuit sa fie inaugurarea.
Lectia s-a tinut jos, la parter, eram toti super obositi. A fost prima zi cand nu s-a lucrat in pod. In schimb am dansat cu ultimele puteri. Ma intrebam cum mai e Alina in stare sa se concentreze pentru ora, pentru ca eu cadeam din picioare. Initial m-am gandit ca ma duc la ora si stau doar si ma uit! Ti-ai gasit…
Dupa lectie, am facut consiliu, treaba trebuia terminata, in timp util. Marian a zis ca el se angajeaza sa shlefuiasca (o tinea pe a lui ca podeaua e prea rugoasa), dar ca nu se mai duce sa ia masina mare.
Miercuri, 5 septembrie: a cincea zi
- Ce faci?
- Uite sunt “In Pod”, shlefuiesc!
- Cu ce?
- Cu masina aia mica de mana.
- De ce? Nu ati mai luat masina mare?
- Ba da, a adus-o Augustin, dar tot nu merge… e descentrata, nu reusesc s-o echilibrez cand o pun pe podea.
- Te mai ajuta cineva?
- Da, e Augustin si o sa vina si Alina dupa patru.
- Si dati si ultima mana de lac, nu?
- Da.
- Cat ati shlefuit pana acum?
- Jumatate de sala…
- …. O sa vin si eu, diseara, dupa serviciu, direct acolo, pana atunci n-am cum sa va ajut, sorry…
Cand am ajuns, in fatza barului m-am intalnit cu Alina care nu nimerea drumu’ de oboseala, tocmai teminasera de dat cu lac, si pleca acasa ametita.
Sus nu mai era decat Marian, frant de oboseala, strangea trafaletii, … era atat de obosit incat nu se putea bucura ca terminasem treaba. Am tras trei poze cu podeaua inca uda de la lacul proaspat dat si mi-am dat seama: gata, in sfarsit e gata!!!! Nici mie nu-mi venea sa cred!
Vineri, 7 septembrie,
Exact la o saptamana de cand incepusera lucrarile nu am tinut lectia in pod, ca nu trecuse timpul necesar sa se usuce lacul. Ar fi fost pacat sa sticam tot ce muncisem…. Si in plus trebuia facuta curatenia generala, strans tot praful de la rumegush de pe peste tot, etc. etc. Am fost cu totii dezamagiti din acest punct de vedere, dar aveam destule motive de sarbatoare din nou cu tort! Si apoi, ca de obicei, vineri seara, “milonga de aviacion”, la Mihai! Nu am rezistat mult in seara aceea, dupa o saptamana incarcata, dar am dansat tango!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu